După fiecare meci al echipei favorite, îmi place să citesc comentariile de pe Facebook de la postările despre meci. Îmi place pentru că găsesc păreri extrem de avizate de la oameni foarte implicați în fenomen și legături puternice cu fotbalul. În seara asta, spre exemplu, un fan înfocat întreba pe ce program e meciul, că vrea să vadă băieții la lucru, că nu ratează nicio partidă. Nu ar fi fost o întrebare stupidă dacă meciul n-ar fi fost transmis pe aceleași 3 programe care au transmis meciurile și în ultima sută de ani. Acum câteva etape cineva întreba de ce insistă Bratu cu Popovici și îl ține pe Steliano Filip pe bară. Nici aici n-ar fi fost o problemă dacă Filip n-ar fi plecat de 1 an de la Dinamo. Cel mai mult îi iubesc insă pe cei care îi fac echipa lui Bratu meci de meci, care îi arată ce sistem trebuie jucat, cum să se apere, cum ar trebui să trateze fazele fixe, cum să facă tranziția din apărare în atac și invers sau ce să le zică jucătorilor în vestiar. Îi iubesc pentru că, intrând pe conturile lor, văd că practică meserii din zona asta a fotbalului: zugravi, instalatori, șoferi sau șefi la buzunarul lui tata. Și nu că le-aș desconsidera meseriile, dar parcă mi-l și imaginez pe Bratu cum merge pe stradă și îl vede pe Gigi cum reabilitează un bloc și țipă la el: “Dă bă cu mistria aia ca lumea, tute-n cur pe mă-ta. DE JOS ÎN SUS AM ZIS, DE JOS ÎN SUS!!!” Și nu e deloc plăcut să țipe Bratu la tine, credeți-mă!
Nu am putut să îl înțeleg deloc pe Deschamps în ultimele meciuri atunci a insistat cu Giroud. A avut un Mondial slab, în vreo 8 ore cât a jucat, nu a reușit niciun șut pe spațiul porții, în condițiile în care a jucat doar atacant central. Poate nu ăsta e rolul lui în echipă, poate are un joc fără minge extraordinar, poate creează spații pentru ceilalți, devieri, pase decisive. Zic poate, că poate noi nu vedem tot jocul lui la TV.
Dar cu toate astea e campion mondial. Și cum îi poți reproșa lui Deschampes folosirea lui Giroud atât timp cât i-a adus Franței a doua Cupă Mondială?
Vorba fostului meu antrenor: echipa câștigătoare nu se schimbă. Și exact asta a făcut Deschampes din sferturi până în finală.
La această ediție de Cupa Mondială vor participa 736 de jucători. Evident, toți jucătorii sunt diferiți: unul mai gras, unul mai slab, unul mai bătrân, unul mai înalt etc. Dar parcă unu-i prea bătrân, unul prea gras, unul prea scund, așa că încerc să îi fac aici de rușine puțin.
Cel mai bătrân jucător
e portarul egiptean Essam El Hadary. Are 45 de ani și 5 luni. Dacă va juca măcar un minut, va depăși recordul lui Mondragon, portarul Columbiei, care a jucat la Campionatul Mondial din 2014 la vârsta de 43 de ani. Următorul „bătrân” care participă la ediția din Rusia e Rafa Marquez. Are doar vreo 39 de ani. Asta e al 5-lea Mondial la care participă cu naționala Mexicului, iar la precedentele 4 a fost și căpitan.
În fiecare ediție a Cupei Mondiale, pe lângă cel mai bun jucător, golgheter și portar, se premiază și cel mai bun tânăr jucător al turneului. Eligibili pentru acest premiu sunt jucătorii U21 din lotul echipelor. La ediția actuală, se vor lua în considerare jucătorii născuți 1996 sau mai târziu.
E un premiu destul de important pentru că, de-a lungul timpului, a fost obținut de jucători de care a mai auzit lumea, gen Pele (17 ani), Beckenbauer (20 ani), Owen (18 ani), Podolski (21 ani), Muller (20 ani), jucători care au și confirmat ulterior, întărindu-și oarecum statutul obținut la turneul final. La ultima ediție, câștigătorul a fost Pogba (21 ani). Și de el ați auzit probabil.
TOP 10 tineri care se bat pentru „trofeu”
10. Kasper Dolberg, atacant, 20 de ani. Danemarca (Ajax)
9. Rodrigo Bentancur, mijlocaș, 20 de ani. Uruguay (Juventus)
8. Goncalo Guedes, atacant, 21 de ani. Portugalia (Valencia)
7. Dele Alli, mijlocaș, 22 de ani. Anglia (Tottenham)