Cum rezoluțiile fiecărui început de an includ și mai multă mișcare, în a doua zi din an am zis să mergem pe munte. Am urcat cu telescaunul din Arieșeni/Vârtop (10 lei dus/întors) și am mers, prin pădure, către Vârful Piatra Grăitoare.
Drumul nu era foarte greu, zăpada era bătătorită, doar câteva pante ceva mai abrupte te făceau să gâfâi. Cu mici pauze pentru poze, am făcut puțin sub o oră din vârful pârtiei până la steag
Mai auzisem cazuri despre cum trebuie să îi tragi de mână pe cei de la primărie dacă vrei să facă treabă, dar ziceam să-i las pe alții cu mai mult spirit civic să îi tragă. Dar după ce am așteptat ceva timp și mi-am dat seama că niciun cetățean din ăsta cu spirit civic nu merge pe trotuar pe Liviu Rebreanu, am zis să le trimit o scrisoare celor de la PMB să mă plâng.
Situația, pe scurt:
Cât de mult muncesc ei și ce efort deosebit fac să se vadă cu tine la un suc.
Câtă lume cunosc ei și nu pot merge nici măcar la restaurant să mănânce liniștiți fără să se întâlnească cu cineva.
Câte activități desfășoară și cât de tare e asta, că după muncă, alergare, înot, fotbal, cursuri de fotografie și germană abia mai au timp să doarmă.
Cum nu se uită ei deloc la televizor și câtă superioritate implică asta.
Câte cărți citesc ei și cât de inculți și ignoranți sunt cei care nu o fac.
Cred că termenul acesta de influencer este cuvântul sezonului competițional 2017-2018. Unii sunt cu adevărat influenceri, unii se autointitulează doar, iar alții fac toate eforturile să devină. Instagram, Facebook sau Youtube pot face din orice om cu ceva talent și cu foarte multă perseverență o persoană care să influențeze oamenii din jur. Că-s 5, că-s 10, că-s 1000, fiecare e influencer la scara lui cum ar veni. Una e să te citească/urmărească câteva mii de oameni, un exemplu aleatoriu care îmi vine acum în minte sunt eu :), alta e ca lumea chiar să dea 2 bani pe lucrurile pe care le îndrugi tu pe blog/youtube/facebook. Știu bloggeri cu trafic de 10.000 de unici pe zi care au niște conversii extraordinare, dar știu și
După fiecare meci al echipei favorite, îmi place să citesc comentariile de pe Facebook de la postările despre meci. Îmi place pentru că găsesc păreri extrem de avizate de la oameni foarte implicați în fenomen și legături puternice cu fotbalul. În seara asta, spre exemplu, un fan înfocat întreba pe ce program e meciul, că vrea să vadă băieții la lucru, că nu ratează nicio partidă. Nu ar fi fost o întrebare stupidă dacă meciul n-ar fi fost transmis pe aceleași 3 programe care au transmis meciurile și în ultima sută de ani. Acum câteva etape cineva întreba de ce insistă Bratu cu Popovici și îl ține pe Steliano Filip pe bară. Nici aici n-ar fi fost o problemă dacă Filip n-ar fi plecat de 1 an de la Dinamo. Cel mai mult îi iubesc insă pe cei care îi fac echipa lui Bratu meci de meci, care îi arată ce sistem trebuie jucat, cum să se apere, cum ar trebui să trateze fazele fixe, cum să facă tranziția din apărare în atac și invers sau ce să le zică jucătorilor în vestiar. Îi iubesc pentru că, intrând pe conturile lor, văd că practică meserii din zona asta a fotbalului: zugravi, instalatori, șoferi sau șefi la buzunarul lui tata. Și nu că le-aș desconsidera meseriile, dar parcă mi-l și imaginez pe Bratu cum merge pe stradă și îl vede pe Gigi cum reabilitează un bloc și țipă la el: “Dă bă cu mistria aia ca lumea, tute-n cur pe mă-ta. DE JOS ÎN SUS AM ZIS, DE JOS ÎN SUS!!!” Și nu e deloc plăcut să țipe Bratu la tine, credeți-mă!