Scurte

Ce urăsc azi #1 – Oamenii care se glorifică excesiv

Cât de mult muncesc ei și ce efort deosebit fac să se vadă cu tine la un suc.
Câtă lume cunosc ei și nu pot merge nici măcar la restaurant să mănânce liniștiți fără să se întâlnească cu cineva.
Câte activități desfășoară și cât de tare e asta, că după muncă, alergare, înot, fotbal, cursuri de fotografie și germană abia mai au timp să doarmă.
Cum nu se uită ei deloc la televizor și câtă superioritate implică asta.
Câte cărți citesc ei și cât de inculți și ignoranți sunt cei care nu o fac.

Uncategorized

Știți ce mi-aș dori eu de la voi, dragi influenceri?

Cred că termenul acesta de influencer este cuvântul sezonului competițional 2017-2018. Unii sunt cu adevărat influenceri, unii se autointitulează doar, iar alții fac toate eforturile să devină. Instagram, Facebook sau Youtube pot face din orice om cu ceva talent și cu foarte multă perseverență o persoană care să influențeze oamenii din jur. Că-s 5, că-s 10, că-s 1000, fiecare e influencer la scara lui cum ar veni. Una e să te citească/urmărească câteva mii de oameni, un exemplu aleatoriu care îmi vine acum în minte sunt eu :), alta e ca lumea chiar să dea 2 bani pe lucrurile pe care le îndrugi tu pe blog/youtube/facebook. Știu bloggeri cu trafic de 10.000 de unici pe zi care au niște conversii extraordinare, dar știu și

Sport

Comentariile de pe Facebook mă fac să iubesc fotbalul

După fiecare meci al echipei favorite, îmi place să citesc comentariile de pe Facebook de la postările despre meci. Îmi place pentru că găsesc păreri extrem de avizate de la oameni foarte implicați în fenomen și legături puternice cu fotbalul. În seara asta, spre exemplu, un fan înfocat întreba pe ce program e meciul, că vrea să vadă băieții la lucru, că nu ratează nicio partidă. Nu ar fi fost o întrebare stupidă dacă meciul n-ar fi fost transmis pe aceleași 3 programe care au transmis meciurile și în ultima sută de ani. Acum câteva etape cineva întreba de ce insistă Bratu cu Popovici și îl ține pe Steliano Filip pe bară. Nici aici n-ar fi fost o problemă dacă Filip n-ar fi plecat de 1 an de la Dinamo. Cel mai mult îi iubesc insă pe cei care îi fac echipa lui Bratu meci de meci, care îi arată ce sistem trebuie jucat, cum să se apere, cum ar trebui să trateze fazele fixe, cum să facă tranziția din apărare în atac și invers sau ce să le zică jucătorilor în vestiar. Îi iubesc pentru că, intrând pe conturile lor, văd că practică meserii din zona asta a fotbalului: zugravi, instalatori, șoferi sau șefi la buzunarul lui tata. Și nu că le-aș desconsidera meseriile, dar parcă mi-l și imaginez pe Bratu cum merge pe stradă și îl vede pe Gigi cum reabilitează un bloc și țipă la el: “Dă bă cu mistria aia ca lumea, tute-n cur pe mă-ta. DE JOS ÎN SUS AM ZIS, DE JOS ÎN SUS!!!” Și nu e deloc plăcut să țipe Bratu la tine, credeți-mă!

București Scurte

Troleibuzul 79

Troleibuzul 79

Afară sunt 37 de grade. Înăuntru 45. Traficul e aglomerat, mașina abia se mișcă. La un semafor, o fată de vreo 15-16 ani se prăvălește în ușă. Nu vrea să coboare. A leșinat. Încerc să o ridic. Îmi amintesc că-s din Vaslui și îi dau repede 2 palme. Se trezește. Eu îmi cer scuze că am pălmuit-o, ea își cere scuze că a leșinat, șoferul își cere scuze că nu e aer condiționat. O doamnă îi dă o sticlă cu apă. Ar putea face duș cu ea de caldă ce e, dar măcar își clătește fața. S-a lovit rău, dar îi e jenă de întâmplare și spune că nu are nimic. A dat cu capul de ușă, iar genunchii îi are praf. Nu vrea să audă de ambulanță. O altă doamnă se oferă să o conducă acasă. Descoperă că-s vecine. Fata coboară, dar șoferul continuă să se simtă vinovat că poate fetei i s-a făcut rău din cauza căldurii. Zice că troleibuzul are 20 de ani și nici gând de aer condiționat. Îi place să conducă, dar i-ar plăcea și mai mult să conducă o „prospătură”. Un troleibuz mai nou în limbat ratbist. Și-ar dori și ca oamenii să nu-l mai înjure pentru lipsa aerului condiționat, dar e mulțumit că împarte înjurăturile cu „doamna Firea”.

Scurte

Tinerii de succes cu 200 de mii de euro la 20 de ani

Ce-mi plac poveștile de succes ale tinerilor antreprenori.
Tocmai am citit una cu un tânăr de 22 de ani care a abandonat facultatea și s-a apucat de agricultură. A reușit să ia niște fonduri europene de jumătate de milion de euro. A mai pus de la el 215.000 de euro și a pornit afacerea care e un real succes. Toți tinerii ar trebui să îi urmeze exemplul. Pentru că, știe toată lumea, toți tinerii au la 22 de ani 200 de mii de euro de investit în afaceri.

Știu și eu o poveste asemănătoare, tot cu un tânăr din ăsta de succes care a pornit o afacere cu 10 kg de mere. Le-a vândut, a cumpărat 20 de kg, apoi le-a vândut și pe alea și tot așa. Apoi i-a lăsat o mătușă o moștenire de 2 milioane de dolari. Dar asta vine ca o completare a succesului lui în afacerea cu merele.