Troleibuzul 79
Afară sunt 37 de grade. Înăuntru 45. Traficul e aglomerat, mașina abia se mișcă. La un semafor, o fată de vreo 15-16 ani se prăvălește în ușă. Nu vrea să coboare. A leșinat. Încerc să o ridic. Îmi amintesc că-s din Vaslui și îi dau repede 2 palme. Se trezește. Eu îmi cer scuze că am pălmuit-o, ea își cere scuze că a leșinat, șoferul își cere scuze că nu e aer condiționat. O doamnă îi dă o sticlă cu apă. Ar putea face duș cu ea de caldă ce e, dar măcar își clătește fața. S-a lovit rău, dar îi e jenă de întâmplare și spune că nu are nimic. A dat cu capul de ușă, iar genunchii îi are praf. Nu vrea să audă de ambulanță. O altă doamnă se oferă să o conducă acasă. Descoperă că-s vecine. Fata coboară, dar șoferul continuă să se simtă vinovat că poate fetei i s-a făcut rău din cauza căldurii. Zice că troleibuzul are 20 de ani și nici gând de aer condiționat. Îi place să conducă, dar i-ar plăcea și mai mult să conducă o „prospătură”. Un troleibuz mai nou în limbat ratbist. Și-ar dori și ca oamenii să nu-l mai înjure pentru lipsa aerului condiționat, dar e mulțumit că împarte înjurăturile cu „doamna Firea”.
