Pe ăștia care am votat cu PSD, Dumnezeu ne-a pedepsit să mergem vara, la 35 de grade, cu RATB-ul. Și pare că ne-a și pus pe toți în același autobuz.
Luni dimineață.
Linia 102.
O doamnă îi explică, destul de vocal, altei doamne cât de important este să meargă la proteste, că ea merge ori de câte ori poate, că o face pentru viitorul copiilor, că s-a săturat de hoți, de corupție, de angajări pe pile. Cealaltă, destul de apatică, o aprobă, ușor, din cap.
Două stații mai târziu, urcă controlorii. Niciuna nu avea bilet.
V-am adus doar mărţişoare,
Nu şi flori, căci unii spun
Că-i corupţia în floare
Şi n-am vrut să mă expun.
La metrou la Dristor.
O doamna cumpără un buchet de lalele de la o altă doamnă de pe peron.
Urcă în metrou și se întâlnește cu o colegă/prietenă.
“- Vaaai, ce flori draguțeee ai!!!”
“- Daaa, mulțumesc! Mi le-a adus un coleg super drăguț!”
Oamenii ăia care protestează acum în față la Cotroceni nu sunt bătrânii ăia buni pe care îi știm noi și pe care, deseori, îi asociem cu bunicii noștri. Sunt moșii ăia irascibili cu care te cerți în RATB.