Mai auzisem cazuri despre cum trebuie să îi tragi de mână pe cei de la primărie dacă vrei să facă treabă, dar ziceam să-i las pe alții cu mai mult spirit civic să îi tragă. Dar după ce am așteptat ceva timp și mi-am dat seama că niciun cetățean din ăsta cu spirit civic nu merge pe trotuar pe Liviu Rebreanu, am zis să le trimit o scrisoare celor de la PMB să mă plâng.
Situația, pe scurt:
Troleibuzul 79
Afară sunt 37 de grade. Înăuntru 45. Traficul e aglomerat, mașina abia se mișcă. La un semafor, o fată de vreo 15-16 ani se prăvălește în ușă. Nu vrea să coboare. A leșinat. Încerc să o ridic. Îmi amintesc că-s din Vaslui și îi dau repede 2 palme. Se trezește. Eu îmi cer scuze că am pălmuit-o, ea își cere scuze că a leșinat, șoferul își cere scuze că nu e aer condiționat. O doamnă îi dă o sticlă cu apă. Ar putea face duș cu ea de caldă ce e, dar măcar își clătește fața. S-a lovit rău, dar îi e jenă de întâmplare și spune că nu are nimic. A dat cu capul de ușă, iar genunchii îi are praf. Nu vrea să audă de ambulanță. O altă doamnă se oferă să o conducă acasă. Descoperă că-s vecine. Fata coboară, dar șoferul continuă să se simtă vinovat că poate fetei i s-a făcut rău din cauza căldurii. Zice că troleibuzul are 20 de ani și nici gând de aer condiționat. Îi place să conducă, dar i-ar plăcea și mai mult să conducă o „prospătură”. Un troleibuz mai nou în limbat ratbist. Și-ar dori și ca oamenii să nu-l mai înjure pentru lipsa aerului condiționat, dar e mulțumit că împarte înjurăturile cu „doamna Firea”.
Am comandat ceva de pe Elefant cu aproape 2 săptămâni înainte de Crăciun, știind că e o perioadă aglomerată și că durează destul de mult, ba am optat și să ridic comanda personal, ca să elimin curierul din ecuație și să nu existe timp mort. Comanda a fost înregistrată și mi-a fost înaintată data la care poate fi ridicată comanda: 18-19 decembrie. Era perfect.
Pe 18 nu primesc nicio înștiințare de la Elefant că ar fi ajuns comanda. Pe 19 la fel. Pe 20 sun la ei. Stau ceva la telefon, timp în care eram informat că toți consultanții sunt ocupați și să mai aștept (deh, mulți nemulțumiți probabil). Îmi spun că am posibilitatea să iau legatura cu ei și pe Messenger. Bun. Le scriu acolo. Aștept puțin, nu răspunde nimeni. Sun din nou. De data asta
Uber has struck a deal to buy up to 24,000 self-driving cars from Volvo. The agreement envisages that the pick-up service will purchase the vehicles over the course of three years beginning in 2019. sursă
Și mi se pare atât de ipocrit din partea lor, pentru că în toată comunicarea pun foarte mare preț pe șoferi, pe care îi prezintă drept parteneri. Nu șoferi, nu angajați. Parteneri. Le spune cât de importanți sunt în această afacere, cum încearcă să îi răsplătească cât mai bine, plătesc tot felul de advertoriale în care arată beneficiile de a fi șofer Uber și altele. Și, într-un final, cumpără mașini self-driving ca să scape de ei.
Și e normal să facă asta. Tehnologia avansează, omenirea progresează, iar toți afaceriștii caută eficientizarea costurilor. Dar tot e ipocrit să comunici peste tot că șoferii sunt cea mai importantă componentă a companiei tale, deși tu nu știi cum să scapi mai repede de ei.
Astăzi, fiind nevoit să stau destul de mult timp la o coadă, mi-am făcut un prieten. Pentru că, mă cunoașteți, sunt destul de sociabil. Not.
Din una în alta, am dat-o-n telefoane. Mi-a zis că și-a luat un Iphone X, că a prins o super ofertă. A dat doar vreo 2.700 de lei pe el, că și-a prelungit abonamentul. Și plătește vreo 90 de euro lunar timp de 2 ani. Zicea că își dorea un telefon mai performant, că până acum a avut LG și Huawei. L-am întrebat ce lucrează, având în vedere că eu n-aș plăti niciodată 90 de euro pe lună pentru abonamentul la telefon. În construcții, zice. Renovează apartamente. Zugrav.
Și am avut un moment, în ignoranța mea, în care l-am judecat,