Category

Uncategorized

Uncategorized

Ce faci când nu ai habar de fotbal, dar trebuie să scrii în ziar?

Lucrezi la un ziar local și ai de scris un articol cu un băiat de pe acolo care joacă fotbal în Liga 1.  (despre care ți-a zis cineva că ar da bine, că sigur nu ai venit tu cu subiectul) Te interesezi puțin, întrebi în stânga și în dreapta, dai două telefoane, gata articolul. Încerci să ilustrezi articolul ăla cu ceva, să placă la cititor și îi ceri o poză băiatului, cu el fotbalist dacă se poate, că sigur are. Îți dă o poză și zice ”uite, aici sunt eu cu Alibec”. Super, îi mulțumești, îi urezi succes, îi zici că ce mult ți-a plăcut să vorbești cu el și că poate mai țineți legătura.

Ajutor de la colegii mai dăștepți

Termini articolul și înainte de publicare, trebuie să dai explicație foto.

– Băăă, cine căcat e Alibec și la ce echipă joacă?

– E un fotbalist bun care joacă la Steaua. Pardon, FCSB, îi zice Marinela, o colegă cu bărba’su microbist.

– Mersi, fată, să trăiești!

Și scrie: Marian Târșa în partida cu FCSB. Și publică articolul. Ce mai contează că poza e din perioada în care Alibec juca la Astra? Astea sunt detalii, esența articolului trebuie să o vezi, nu poza, ignorantule!! Nu contează că și de asta e presa în halul în care e, că articolele sunt scrise de oameni care nu au nicio idee despre subiectele abordate. Dăm înainte în același stil!

P.S. Mă uit să văd autorul articolului. E scris de Tehno Redactor. Ăsta parcă se ocupa cu altceva într-o redacție, dar în presa nouă, lucrurile merg și-așa…

 

Uncategorized

România celor două lumi – studiu de caz: BAC-ul

Mă uitam la un reportaj făcut de ProTV despre BAC. Mi se pare că reflectă exact prăpastia uriașă în care ne aflăm în momentul ăsta, în România. Reportajul surprinde două momente paralele cu elevi care ies de la BAC. Unul e la liceul ”Dimitrie Gusti”, celălalt la Colegiul Sf. Sava.

Păcănele și Germania vs Medicină

Pe de o parte, elevii de la Dimitrie Gusti. Au ieșit repede, erau supărați că subiectele au fost grele. Un băiat zicea că se duce la păcănele, că acolo se simte cel mai bine. Una, mâhnită de salariile mici din România, zice că ea pleacă în străinătate, la muncă. Că, în viziunea ei, oamenii cu facultate, în România, lucrează ca gunoieri. Du-te, fetițo! Nu plângem după ăștia ca tine.

De partea cealaltă, la Sf. Sava, fata intervievată era nemulțumită că examenul a fost prea ușor. Poate părea arogantă declarația, dar, zice că, față de ce a învățat 4 ani în liceu, BAC-ul i s-a părut o banală lucrare de control. Ea vrea să dea la medicină, nu se plângea că salariile sunt mici și nici nu intenționează să plece. Pe ea am regreta-o.

Cel mai probabil, primii o să ajungă boschetari, interlopi sau politicieni. Ceilalți vor deveni medici, profesori, ingineri etc. Și se vor ruga de ceilalți să le mărească salariile.

Supărat pe ministrul Educației

Unul, care zice că a terminat acum vreo 18 ani școala, era extrem de supărat pe ministrul Educației. Cică exercițiile alea cu matrice care i-au căzut lui sunt obstacole în viață. Dacă a ajuns la 35 de ani și exercițiile astea sunt obstacole în viață, îmi imaginez ce viață tumultoasă are…

 

 

Uncategorized

Am simțit pe propria piele puterea ”Fake news”-ului

Acum vreo câteva zile, am pus pe o pagină de Facebook o poză cu un copil într-o piscină improvizată într-un balcon. Persoana de la care am preluat fotografia menționase că poza e făcută în București. Am pus poza pe pagină, am scris un comentariu plin de indignare, că uite ce se întâmplă în București, că balcon care poate ceda sub greutatea apei, că părinți inconștienți, că bla bla.

24 de ore mai târziu, poza avea peste 1.5 milioane reach, 3,5 mii de share-uri și cam tot atâtea like-uri și comentarii.  Ăștia care umblați prin online cam știți ce înseamnă asta. ENORM!

Uncategorized

Nu încercați să contactați BRD Finance. Niciodată!

Am vrut să închid un card BRD Finance. M-am dus la o sucursală BRD, mi-au spus că nu e treaba lor, că să sun la finance. Aparent sunt entități diferite.

Am găsit un număr de contact și am sunat. Mi-a răspuns, surprinzător, robotul. A fost cea mai lungă convorbire cu un robot din viața mea. Un așa meniu încurcat și lung nu am mai întâlnit nicăieri. Am îndurat întrebările de verificare, întrebările prin care să își dea ei seama ce vreau, chiar și atunci când mi-au cerut să tastez repede CNP-ul. Când, în sfârșit,