Am fost în seara asta la Ploiești să văd meciul generației U19 contra Ucrainei. Probabil știți toți, România a luat golul de 2 când cronometrul arăta minutul 93. La egal ne calificam la Campionatul European din Finlanda și intram în primele 8 echipe din Europa. N-a fost să fie. S-a ajuns în situația să jucăm meciul decisiv după ce noi am câștigat primele 2 meciuri, iar Ucraina a obținut o victorie și un egal. Contra Serbiei au câștigat în minutul 94, după ce au fost conduși cu 1-0. Exact ca astăzi adică. Asta ca să ne dăm seama că e ceva mai mult decât noroc în combinația asta.

Atmosfera

La primul meci au fost 100 de oameni, la al doilea vreo 200. Astăzi au fost vreo 2.000 de spectatori. Două mii la un meci U19 e chiar tare. Merg de vreo 4 ani la meciuri de copii și doar la finalele U17 și U19 se adună 500-600 de oameni, în rest, în tribune sunt doar părinți. Au fost multe momente în care scandau și încurajau echipa și am auzit Româniaaa, Româniaaa, ole, ole, ooole! mai des decât la ultimul meci al naționalei mari.