Am auzit atât de des că „lucrurile nu vor mai fi la fel” încât mă aștept ca cineva să înceapă să șteargă mesajele cu „privește cerul” și să scrie asta în loc. Și în timpul pandemiei, și acum odată cu războiul, se tot mestecă mesajul ăsta peste tot. Deși e o platitudine, toți experții punctează asta cu greutate, de parcă ne spun un lucru știut doar de ei. Ți-ai pierdut un picior, surpriză, nu o să mai mergi la fel ca înainte. Ce nu spun „experții” e ce nu o să mai fie ca înainte. Și pentru că nu sunt expert, eu doar presupun că, după 2 ani și ceva de pandemie, și vom vedea câți de război, oamenii își vor schimba prioritățile și se vor îndrepta cumva către nevoile de bază. 

Political correctness

După experiențele din ultimul timp, cred că oamenii vor vrea în primul rând sănătate și siguranță. Zic în primul rând pentru că, deși e o banalitate să vrei să fii sănătos, foarte, foarte multă lume nu se gândește la asta pentru că să fii sănătos e by default. Așa că vrei bani, vrei să ai parte de experiențe smechere, mâncăruri sofisticate etc. Până acum, omenirea era în cel mai bun moment al existenței sale. Resurse încă sunt, războaie semnificative nu prea mai erau (aici e subiectiv), ultima pandemie pe care ne-o aminteam era cea din 1920. Political correctness-ul era la apogeu. Țiganii nu mai puteau fi țigani, părinții nu mai erau mamă și tată, ci părinte 1 și părinte 2, copiii nu mai erau fete și băieți, ci trebuiau lăsați să își aleagă singuri ce vor să fie, filmele trebuiau să aibă neapărat un reprezentant lgbtq, un negru și un asiatic. Iar o adresare ca „ăla negru” putea porni o revoluție în lumea sportului. Nu cred că țiganii sau persoanele de culoare ar trebui discriminate, nu cred că persoanele homosexuale ar trebui privite diferit. Ce cred însă este că lucrurile făcute exclusiv pentru a fi nu supăra o anumită categorie de persoane se vor diminua. Asta nu înseamnă că trebuie să fii bou cu persoanele pe care tu le vezi diferit. Dar o să fii mai degrabă preocupat să nu îți bată la ușă o rachetă, decât să fii atent să nu lezezi involuntar pe cineva prin cuvinte. 

Mâncare

Ne-am îndreptat în ultimii ani către mâncarea bio, fără E-uri, gluten free, chiar dacă este mai scumpă. Dacă războiul va continua, impactul pe piața alimentară va fi uriaș. Nu numai că prețurile vor crește mult, dar produsele se vor găsi mai greu. Și aici nu vorbesc doar de România, care poate are stocuri sau produce suficient grâu încât să nu suferim prea tare, vorbesc de nivelul global. Africa trăiește cu grâu produs aproape exclusiv în Ucraina și Rusia. Cele două țări produc cam 30% din grâul mondial. Iar când îți cad bombe în cap, nu prea îți mai bine să semeni sau să culegi grâul. La fel și când ai sancțiuni economice, tu îl produci, dar ți-l mănâncă porumbeii. Dar grâul e doar o componentă a industriei alimentare, impactul va fi resimțit în întreaga piață, pentru că cele două țări au cele mai mari suprafețe agricole din Europa. Fun fact, pastele alea bune care se fabrică în Italia se fac cu grâu 100% rusesc, poate și de aia Italia a cam strâmbat din nas când a fost vorba de sancțiuni. Ca impact, oamenii vor vrea în primul rând să mănânce, să își satisfacă nevoia de bază, iar dacă va exista o criză alimentară, o să îi intereseze mai puțin E-urile. 

Energia verde

Statele civilizate au dus o politică susținută de orientare către energia verde. Odată cu războiul ăsta, Europa și-a dat seama că e puțin cam dependentă de gazul rusesc și că ar cam trebui să ia măsuri, în special Germania. Nemții și-au creat o dependență voită, focusându-se pe impactului asupra mediului. Și-au închis centralele nucleare și, treptat, renunță și la cele pe cărbune. Dar iar revenim la nevoile de bază: pe oameni îi interesează mai mult să aibă căldură în case, și mai puțin să reducă poluarea. Adică ar vrea să reducă poluarea, care îi afectează în timp, dar nu cu prețul de îngheța de frig acum. Nu e neparat bine că nevoia individuală primează în dauna celei colective, dar ăștia suntem. Suferim mai tare dacă plânge mama, decât dacă plânge mă-sa. Așa că Franța pune presiune pe toată Uniunea Europeană să se îndrepte către energia nucleară, chiar dacă nu se pupă cu politicile de energie verde. În România, au început să se dea avize de construire a hidrocentralelor în zone în care natura era protejată. Din nou, nevoia de energie (sau poate de spăgi în cazul de față) e mai mare decât nevoia de conservare a naturii. La nivel declarativ, lumea se revoltă, dar tacit cei mai mulți preferă energia mai ieftină decât protejarea unor pești. Pensionarii vor pensii mai mari, nu îi interesează că nu mai rămân bani de autostrăzi, că ei nu folosesc autostrada. Unii vor stadioane, pe alții îi doare în cur, că nu au fost în viața lor la un meci, dar în schimb vor biserici, pentru că acolo merg duminică de duminică. Unii vor spații verzi, alții vor parcări, iar astea 2 se cam bat cap în cap. Individ vs colectiv.

Cam așa „nu va mai fi lumea la fel”, cel puțin o perioadă de timp, cred eu ca expert necalificat. Lumea a fost schimbată de război, pentru că a venit ca un rapel al pandemiei. Pandemia ar fi schimbat lucrurile puțin, accentua sănătatea ca nevoie de bază, dar războiul a mai adăugat una: siguranța. Lumea a progresat doar atunci când oamenii și-au satisfăcut nevoile de bază. Iar ca progresul să continue, trebuie ca acestea să fie din nou prezente.