După fiecare meci al echipei favorite, îmi place să citesc comentariile de pe Facebook de la postările despre meci. Îmi place pentru că găsesc păreri extrem de avizate de la oameni foarte implicați în fenomen și legături puternice cu fotbalul. În seara asta, spre exemplu, un fan înfocat întreba pe ce program e meciul, că vrea să vadă băieții la lucru, că nu ratează nicio partidă. Nu ar fi fost o întrebare stupidă dacă meciul n-ar fi fost transmis pe aceleași 3 programe care au transmis meciurile și în ultima sută de ani. Acum câteva etape cineva întreba de ce insistă Bratu cu Popovici și îl ține pe Steliano Filip pe bară. Nici aici n-ar fi fost o problemă dacă Filip n-ar fi plecat de 1 an de la Dinamo. Cel mai mult îi iubesc insă pe cei care îi fac echipa lui Bratu meci de meci, care îi arată ce sistem trebuie jucat, cum să se apere, cum ar trebui să trateze fazele fixe, cum să facă tranziția din apărare în atac și invers sau ce să le zică jucătorilor în vestiar. Îi iubesc pentru că, intrând pe conturile lor, văd că practică meserii din zona asta a fotbalului: zugravi, instalatori, șoferi sau șefi la buzunarul lui tata. Și nu că le-aș desconsidera meseriile, dar parcă mi-l și imaginez pe Bratu cum merge pe stradă și îl vede pe Gigi cum reabilitează un bloc și țipă la el: „Dă bă cu mistria aia ca lumea, tute-n cur pe mă-ta. DE JOS ÎN SUS AM ZIS, DE JOS ÎN SUS!!!” Și nu e deloc plăcut să țipe Bratu la tine, credeți-mă!