Pe scurt. Usain Bolt e cel mai bun atlet din lume, a doborât toate recordurile posibile la Olimpiadă, etc. Ajuns la 31 de ani, s-a retras din atletism și vrea să se apuce de fotbal. S-a dus la Borussia Dortmund să dea probe și așteaptă să îi zică cei de acolo dacă poate să joace fotbal la nivel înalt sau nu. Acum nu vă gândiți că oricine poate ajunge să dea probe la un club de fotbal atât de mare să vadă dacă e sau nu bun de ceva. Bolt are același sponsor tehnic ca cei de la Dortmund, sponsor care a facilitat colaborarea asta. În plus, e oportunitate foarte bună de marketing și pentru Borussia să-și asocieze imaginea cu cel mai bun atlet din toate timpurile.

Bolt are 1,96 m și și-ar dori să joace atacant. M-am tot uitat peste comentariile de la diversele articole care prezintă povestea asta și foarte multă lume e extrem de entuziasmată și nerăbdătoare să îl vadă pe Usain Bolt în teren.

Îi dezamăgesc eu. Nu o să se întâmple lucrul ăsta niciodată, cel puțin nu într-un meci oficial, la nicio echipă serioasă. Performanța nu e ușoară în niciun sport, oricât de talentat ai fi, dar în fotbal e și mai dificil. Nu poți face fotbal de performanță dacă te apuci la 30 de ani. (Sunt convins că există și alte sporturi unde e mult mai greu de performat, dar vorbesc despre fotbal pentru că e sportul pe care îl stăpânesc cel mai bine.)

Fotbalul nu e doar ceea ce se vede la televizor

Există niște lucruri pe care le înveți sau ți le însușești învoluntar în momentul în care îl joci. Lucruri care probabil sunt valabile și în alte sporturi.

• Înveți, în primul rând, elementele de bază ale fotbalului. Dacă începi fotbalul la 25 de ani, nimeni nu o să stea să îți explice poziția în teren. E un lucru pe care îl înveți la 12-13 ani și pe care ți-l dezvolți în timp
• Înveți cum și cât să tragi, să împingi, să încomodezi adversarul astfel încât să nu se dea fault
• Înveți să anticipezi fazele jocului, intenția coechipierului sau a adversarului
• Înveți chiar să și cazi astfel încât să nu te lovești
• Înveți niște lucruri mai puțin ortodoxe, dar foarte necesare într-un joc: să înjuri, să simulezi sau chiar să lovești. Da, știu, lucruri golănești care n-ar trebui să aibă loc pe un teren de fotbal, dar, ce să vezi, au loc absolut peste tot
• Înveți să simți arbitrul și îți dai seama ce abordare trebuie să ai în meci. Poți pune presiune pe el sau nu, știi dacă ți se permit faulturile tari de la începutul meciului sau dacă iei galben la primul fault
• Înveți să gestionezi anumite situații cu care te-ai întâlnit în ultimii 10-20 de ani de când joci fotbal
• Înveți să protejezi mingea, înveți să te protejezi pe tine

Astea-s doar câteva lucruri pe care mi-au venit acum în minte, bazate pe scurta mea experiență fotbalistică. Sunt mult mai mult pe care nici eu nu le știu, pentru că activitatea mea fotbalistică s-a încheiat după doar 10 ani, iar nivelul pe care l-am atins nu a fost prea ridicat. Cu cât nivelul crește, cu atât lucrurile „subterane” sunt mai multe și mai complexe.

Experiența bate talentul

Și vreau să se înțeleagă cu toate lucrurile pe care le-am enumerat nu au legătură cu talentul fiecăruia. Poți fi foarte talentat, să ai niște calități fizice incredibile, să faci ce vrei cu mingea. Nu e suficient. Experiența le bate pe toate.

Țin minte o întâmplare de pe la 17 ani. Jucam în campionatul național Under 19. În grupul celor care jucam fotbal la școală era un jucător foarte bun. La bloc și în curtea școlii juca extraordinar. Viteză, dribling, șut, tot. I-a propus cineva să vină la echipă, că e foarte bun și are șanse mari să ajungă fotbalist. A venit, s-a antrenat cam o lună, a intrat și într-un meci, și a plecat acasă. Calițățile fizice și tehnice nu i le-a luat nimeni, dar nu știa  să stea în teren. Nu știa să se demarce, era prins mereu în offside, nu știa să atace mingea, să dubleze, să plece pe culoar, să se demarce fals, să tragă om după el, să deposedeze, nu știa să bată corect un aut. Nu știa să protejeze mingea și nici să se protejeze. La orice duel era lovit, cădea la primul contact și cerea continuu lovituri libere de la arbitru. Orice mână pe el credea că înseamnă automat fault. La rândul lui, nu se folosea deloc de brațe, să nu facă fault în viziunea lui, și pierdea toate mingile.

Și despre asta e vorba la urma urmei. Bolt nu va putea niciodată să învețe într-un an de antrenament cât au învățat alții în 20. Îl mânâncă și cel mai slab fundaș din Liga 1. Era o vorbă: nu te pune cu prostul, că te aduce la nivelul lui și te bate din experiență. Exact așa e și aici.