Văzusem pe un grup de gaming un tip care și-a pus poză cu un PC pe care și l-a achiziționat recent. Era un calculator  decent, costase cam 1.000 de euro, deci probabil avea o situație financiară ok. Primul lucru pe care l-a făcut însă a fost să își instaleze un program de torrente și să pirateze FIFA 18. Practic, a dat 1.000 de euro să își cumpere un PC, dar nu a mai avut 60 ca să își cumpere și FIFA, că atât costă. Sau 239 de lei aici. Să îl joace fără bătăi de cap, fără bug-uri, fără nimic un an întreg.

„Mașini mai scumpe decât casa-n care stau”

Și întâmplarea asta mi se pare că reliefează foarte bine educația financiară a multor români. Tipul de mai sus se încadrează în categoria aia de oameni care își cumpără o mașină de 20.000 de euro, dar o înregistrează ca utilitară, să nu plătească prea mult impozit pe an. Sau cei care dau 20.000 pe o mașină, dar nu prea circulă cu ea, consumă prea mult pe lună, așa că merg cu ea doar în weekend. La fel și cei care își cumpără „mașini mai scumpe decât casa-n care stau”.

Am o grămadă de exemple cu foștii mei vecini de la bloc care au plecat prin țări străine, au muncit 3-4 ani, au strâns niște bani și au venit în țară și și-au luat câte o mașină. Și stau tot cu părinții la 30 de ani, țin mașina în fața blocului că n-au bani de benzină și când termină banii se mai duc 1-2 ani la muncă în străinătate și o iau de la capăt. Și e o ciclicitate din asta neproductivă.

Și tipul ăsta de atitudine o întâlnim peste tot în țara asta. Și nu pot să îmi dai seama dacă genul ăsta de comportament provine din lipsa de educație (cu precădere cea financiară), din prostie sau din snobism. Deși astea 3 cam sunt complementare…

Concluzia lecției de azi e că dacă ai 5 lei, ia 4 mici și muștar, nu 5 mici!

Bănuiesc că știți că sunt specialist în finanțe, așa că tratați articolul ca atare 🙂