Pentru Budapesta, ne planificasem, inițial, vreo 5 ore să vedem câteva obiective din oraș. Întârzierea trenului ne-a dat programul peste cap. Am ajuns la hotel pe la 9 seara, am lăsat bagajele, am stat puțin și am plecat în oraș. Aveam în cap să mergem să ne plimbăm puțin pe faleza Dunării, să vedem Parlamentul, Podul cu Lanțuri, Bastionul Pescarilor, Buda Castle, Citadella, Podul Margareta.  Nu am avut timp de toate. Eram destul de obosiți după 15 ore de drum, după ce ne trezisem și la 4 dimineața. Mi-a plăcut că absolut toate obiectivele erau luminate puternic și, probabil, nu aș fi fost la fel de impresionat de ele dacă le vedeam pe zi. Budapesta e chiar un oraș turistic și știe să profite de asta.

Restaurantele nu mai servesc mâncare după 12

Mâncasem pe tren și nu era atât de foame și-am zis că mâncăm după ce vedem ce voiam. A fost o decizie proastă. După ce am terminat plimbarea, am intrat în vreo 10 restaurante, disperați deja de foame, să ne zică toate că nu mai au bucătăria deschisă după ora 12, dar dacă dorim ceva de băut, cu cea mai mare plăcere. Nu știu dacă e o regulă nescrisă că toate localurile nu mai servesc mâncare după 12 sau am avut noi ghinion. Am găsit un fast-food unde am mâncat cel mai mare burger de până acum. Aș zice că și cel mai bun, dar la ce foame aveam și săpunul aș fi zis că-i bun.

Ungaria e mult peste noi și asta e îngrijorător

De obicei, când vorbim de țările din Vest, ne gândim la Franța, Germania, Marea Britanie etc. În puținul timp în Ungaria mi-am dat seama că și ea se încadrează în ”Vest”. Mă așteptam să fie mai dezvoltați decât noi, dar nu într-atât.

Cum am intrat în Ungaria am văzut că nu au terenuri în paragină. Toate fie erau pline cu floarea soarelui, porumb,  cu livezi, păduri nenaturale, fie erau urme de grâne. Pe astea din urmă am văzut zeci de căprioare și iepuri. Au și o infrastructură de producere a energiei verde destul de dezvoltată, câmpuri întregi de ferme eoliene și panouri fotovoltaice, poate pentru că îi avantajează și relieful.

Ce mi-a mai plăcut e că nu așteaptă minuni divine. Din câțiva în câțiva kilometri au canale mari de irigații, și, deși lucrul ăsta e ceva absolut normal, eu îl văd ca pe o super realizare. Infrastructura feroviară e foarte ok. E toată electrificată (a noastră nu), iar liniile sunt foarte ok. Mersul e destul de lin, comparativ cu traseul prin România. Gările, chiar și în sate, erau foarte curate și îngrijite și bine semnalizate. Toate casele pe lângă care am trecut și erau în imediata apropiere a căii ferate aveau o structură adițională de gard pe care erau panouri fonoabsorbante. E important când trec zeci de trenuri pe lângă casa ta, mai ales noaptea.

Ce nu mi-a plăcut

Peisajul, în schimb, nu e foarte spectaculos. Nu prea ai ce vedea cât timp mergi cu trenul ca să te impresioneze. Nu mi-a plăcut că infrastructura mobilă e mai proastă decât a noastră. Erau zone foarte întinse în care îți dispărea semnalul. Se întâmplă și la noi, dar nu la nivelul ăsta, plus că la noi relieful e variat și îngreunează dezvoltarea infrastructurii ăsteia a rețelelor mobile. Aa, și nu mi-a mai plăcut că, după ce blamam controlorii noștri că nu vorbesc engleză, ai lor au venit și ne-au cerut: ”Ticket control, por favor!”

[Best_Wordpress_Gallery id=”8″ gal_title=”Ungaria-Budapesta”]