Acum vreo câteva zile, am pus pe o pagină de Facebook o poză cu un copil într-o piscină improvizată într-un balcon. Persoana de la care am preluat fotografia menționase că poza e făcută în București. Am pus poza pe pagină, am scris un comentariu plin de indignare, că uite ce se întâmplă în București, că balcon care poate ceda sub greutatea apei, că părinți inconștienți, că bla bla.

24 de ore mai târziu, poza avea peste 1.5 milioane reach, 3,5 mii de share-uri și cam tot atâtea like-uri și comentarii.  Ăștia care umblați prin online cam știți ce înseamnă asta. ENORM! (Orice companie râvnește la un așa rezultat într-o campanie întreagă, nu doar în 24 de ore)

Citeam comentariile și am descoperit că poza nu ar fi făcută în București, ci undeva în Turcia. Am venit cu update, am zis că, de fapt, poza nu e în București. Ce credeți. Nu i-a păsat nimănui. Lumea a fost revoltată în continuare, a shareuit, a înjurat.

Și atunci am realizat cât e mare e puterea știrilor ăstora false. Dacă eu am reușit, involuntar, să prostesc atâția oameni, vă dați seama ce pot să facă oamenii pregătiți pentru așa ceva, la nivel macro?