Nu ne-am trezit bine după Sobieski și românii – vol. II – Revanșa și la meciul cu Chile era 0-2 încă din minutul 18. După ce au luat ăia roșu și a scos Daum toată oastea cea vestită a întregului apus (apusul fotbalului), am început să ne revenim. Și cu Stanciu, Hanca, Grozav, Ivan, Băluță și toți ăia mici am jucat fotbal. Nu neapărat rezultatul relevă asta, dar au fost niște faze pe care ți-e drag să le vezi într-un meci de fotbal.

Cam asta ar trebui să se întâmple și în meciurile următoare din calificări. Schimbi cu totul generația de fotbaliști care a dovedit că e ratată. Gata cu Pintilii, cu Săpunaru, Hoban, Pantilimon, Bicfalvi, chiar și Stancu și le dai șansa tinerilor.

Poate acum sunt necopți, dar, până în toamna 2018 când încep calificările pentru EURO 20, au tot timpul din lume să crească. Doar să îți dorești asta și să le dai șansă.

Stanciu a dovedit că poate căra echipa după el, în ciuda momentelor de inconstanță, și merită să poate numărul 10 de care fuge toată lumea. Pentru că, Gicu Grozav e Gicu Grozav.